Paștele bate la ușă și mai sunt doar câteva zile până la marea sărbătoare. Fiecare zi din această săptămână are o semnificație aparte.

Ziua de astăzi nu trebuie să treacă fără a începe curățenia de Paște, arată tradiția, fiind mare păcat dacă ne prinde sărbătoarea cu casa murdară. În creștinism, Lunea Mare este prima zi din Săptămâna Mare, săptămâna înainte de Paști. Este precedată de Duminică Floriilor și urmată de Marțea Mare. Este a treia zi a Săptămânii Mari la ortodocși după Sâmbătă lui Lazăr și Duminică Floriilor; și a două zi a Săptămânii Mari la catolici după Duminică Floriilor.

În Lunea Mare se face pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob și a smochinului neroditor. Numele de Iosif înseamnă „El (Domnul) adaugă”. Acesta a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob și primul al Rahilei.

Sfânta Scriptură ne mărturisește că într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă vești despre frații lui, care erau plecați cu oile la câmp. Frații săi, erau invidioși pe acesta din momentul în care le vestise câteva vise: „Eram la câmp cu toții și legăm snopi. Snopii mei stăteau drept, iar ai voștri se plecau spre ai mei”, „se părea că soarele, luna și unsprezece stele se aplecau și se închinau în față mea”. În urmă acestor descoperiri, frații săi și-au pus în gând să-l omoare.

Văzându-l de departe că vine de la casă tatălui spre ei, aceștia au zis: „Iată visătorul! Haidem să-l omorâm și să-l aruncăm într-un puț și să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visurile lui”. Însă Ruben, unul dintre frații săi, le-a zis: „Nu, să nu vărsați sânge! Aruncați-l mai bine în puțul acela din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneți pe el”. Este aruncat în puț, însă, este scos de acolo pentru a fi vândut cu 30 de arginți unor negustori.

Pentru a-și acoperi fapta, frații săi au tăiat un ied, au rupt haina lui Iosif și au înmuiat-o în sânge. Seară, ajunși acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i acestuia că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică.

În biserici se vor oficia în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl „petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere. Fiecare zi are o semnificație aparte, în care credincioșii rememorează evenimentele din ultimele zile din viață pământeasca a Mântuitorului, înainte de Înviere.

În Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casă că să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul.

„Să nu te prindă Paștele în necuratenie, că te blesteama casă!”, spune tradiția.

Ce sunt deniile
Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci/sfaturi/îndrumări lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învățăturile amintite în slujba Ceasurilor (ținute după rânduiala din Postul Mare), urmate de Obednita și de Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (zisă a sfântului Grigorie Dialogul, papa Romei).

„Ziua această luminat aduce începuturile patimilor Domnului; veniți dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merge să ia răstignire, întrebări și bătăi, judecându-Se de Pilat. Și încă lovindu-Se de la rob cu palmă peste cap; toate va să le rabde, că să mântuiască pe om. Pentru această strigăm: Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruiește iertare de gresale celor ce se închină cu credință preacuratelor Tale patimi.”, se arată în slujbele din această zi.