Se poate întâmpla ca atunci când achiziționezi o mașină second-hand, să constați că kilometrajul a fost dat înapoi. Iată ce trebuie să faci în astfel de cazuri și cine răspunde.

În prezent, majoritatea automobilelor sunt achiziționate second-hand de la persoane care vând frecvent mașini aduse din străinătate. Acești vânzători sunt adesea denumiți „samsari”, termen definit de Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca fiind „persoană care intermediază afaceri de vânzare-cumpărare”.

Nu sunt rare cazurile în care automobilele cumpărate de la acești samsari sunt cosmetizate pentru a părea în stare bună, dar ascund defecțiuni tehnice care nu sunt comunicate viitorului proprietar.

Așadar, ce este de făcut atunci când cumpărăm o mașină și, după ce o ducem la un service auto, ni se spune că kilometrajul a fost dat înapoi?

Ce facem în cazul în care kilometrajul a fost dat înapoi
În mod general, articolul 1672 din Codul Civil stipulează următoarele obligații ale vânzătorului: „1. să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut; 2. să predea bunul; 3. să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor bunului”.

Analiza noastră se va concentra pe ultima obligație prevăzută de articolul menționat anterior, deoarece situația în care kilometrajul unei mașini este dat înapoi, fără ca vânzătorul să informeze cumpărătorul despre acest aspect, constituie un viciu ascuns, notează The Legal Badger.

În mod specific, această situație se încadrează în prevederile articolului 1707 din Codul Civil, care se referă la viciile ascunse și stipulează următoarele:

„(1) Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic. (2) Este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent”.

Prin urmare, atunci când încercăm să identificăm un viciu ascuns, trebuie să ne referim la standardul de diligență maximă pe care un cumpărător prudent l-ar fi aplicat într-o situație similară. Dacă acesta nu ar fi putut descoperi viciul fără ajutor specializat, considerăm că avem de-a face cu un viciu ascuns.

Codul Civil face distincția între:
eroarea asupra substanței lucrului, adică cea care privește un element esențial al bunului pentru cumpărător, element care determină încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
eroarea privind o anumită calitate a bunului și anume situația viciilor ascunse, caz în care, deși achiziția corespunde aparent dorințelor clientului, produsul se dovedește inutilizabil din cauza viciilor ascunse.
Cum răspunde vânzătorul
Eroarea legată de o calitate esențială a bunului permite anularea contractului, în timp ce viciile ascunse oferă cumpărătorului dreptul de a acționa pe baza garanției pentru vicii ascunse. În cazul viciilor ascunse, cumpărătorul poate solicita fie rezoluțiunea contractului, fie reducerea prețului.

Pentru ca vânzătorul să fie responsabil pentru viciile ascunse, acestea trebuie să fie suficient de grave încât cumpărătorul nu ar fi achiziționat bunul în aceleași condiții și trebuie să fi existat la momentul predării bunului.

Astfel, conform articolului 1710 din Codul Civil, în baza obligației vânzătorului de a garanta împotriva viciilor, cumpărătorul are dreptul la:
„a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;
b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzătoare a preţului;
d) rezoluţiunea vânzării”.

Ultima opțiune este rezoluțiunea vânzării
Ultima opțiune, rezoluțiunea vânzării, este un mecanism reglementat de legea civilă care permite anularea unui acord bilateral în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește, în mod culpabil, obligațiile contractuale. Rezoluțiunea se aplică exclusiv contractelor cu executare instantanee, cum ar fi actele translative de proprietate sau schimburile de bunuri și servicii.

Astfel, textul legal conferă cumpărătorului dreptul de a alege măsura reparatorie care urmează să fie aplicată.

Art. 1712 alin. (1) C.civ. prevede că „în situația în care la data încheierii contractului vânzătorul cunoștea viciile bunului vândut, […], vânzătorul este obligat la plata de daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă este cazul”.

În cazul în care vânzătorul nu cunoștea viciile ascunse, acesta va fi responsabil doar pentru restituirea contravalorii bunului și a cheltuielilor aferente tranzacției.

Astfel, se aplică un regim de răspundere diferențiat: vânzătorul care avea cunoștință despre viciile ascunse va datora daune-interese pentru prejudiciul complet, pe lângă măsurile reparatorii stabilite, în timp ce vânzătorul necunoscător al viciilor va fi obligat doar să restituie prețul și cheltuielile vânzării.

De asemenea, legislația civilă în vigoare extinde opțiunile cumpărătorului în caz de vicii ascunse, permițând nu doar rezoluțiunea, ci și reducerea prețului, precum și solicitarea reparării sau înlocuirii bunului defect, cu condiția ca aceste măsuri să fie proporționale.

Este important de menționat că, conform art. 1709 C.civ., cumpărătorul trebuie să aducă la cunoștința vânzătorului descoperirea viciilor ascunse într-un termen rezonabil, stabilit în funcție de circumstanțe. În caz contrar, instanța va lua în considerare prejudiciul suferit de vânzător din cauza omisiunii sau întârzierei cumpărătorului în semnalarea viciilor.

Termenele de prescripție
Termenele de prescripție pentru acțiunile referitoare la viciile ascunse variază în funcție de natura bunului vândut:

Pentru obiecte mobile, regula este o perioadă de un an de la data predării.
În cazul bunurilor imobile, termenul se extinde la trei ani după predare.
În ambele situații, identificarea timpurie a defectului declanșează imediat curgerea termenului de prescripție.
În concluzie, dacă ați cumpărat un automobil cu kilometrajul dat înapoi, vânzătorul va fi responsabil pentru acest viciu ascuns dacă nu a informat cumpărătorul despre el. Însă, dacă, în calitate de cumpărător, ați cunoscut despre viciul ascuns, fără a consulta un specialist, și ați finalizat tranzacția conștient de acest fapt, nu veți putea imputa răspunderea civilă vânzătorului.