Cunoscut mai ales sub denumirea populara de „ameteala“, vertijul este un simptom frecvent intalnit si de obicei alarmant. Acesta e reprezentat de impresia subiectiva (iluzia) de deplasare sau de rotatie fie a corpului, fie a mediului inconjurator fata de corp, insotita de tulburari de echilibru.

Deseori, vertijul se asociaza cu dureri de cap (cefalee). Echilibrul corpului, orientarea spatiala si posturala se realizeaza prin conlucrarea a trei sisteme stabilizatoare: sistemul vizual, sistemul vestibular (ai caror receptori se afla in ureche) si sistemul somato-senzorial (care primeste informatii de la piele, articulatii si muschi). Vertijul se produce atunci cand este perturbata functionarea normala a unuia sau mai multor sisteme dintre cele enumerate.

Cea mai des intalnita cauza a ametelii este spondiloza cervicala – forma de reumatism articular degenerativ a coloanei vertebrale. in aceste conditii, ameteala se intensifica prin miscarea sau rotatia capului (mai ales daca este ampla sau rapida), prin expunerea la curenti de aer rece si mai ales prin amplasarea capului in conditii neobisnuite (ca de exemplu aplecarea cu capul in jos). Alte motive uzuale de aparitie a vertijului sunt tulburarile de vedere, purtarea unor ochelari nepotriviti, anemia sau gripa.

Exista, de asemenea, un numar foarte mare de afectiuni neurologice care pot produce ameteala: neuropatii centrale sau periferice, accidente vasculare cerebrale, vestibulopatii, neurinoame, epilepsie etc. Alte cauze benigne si tranzitorii de vertij sunt intoxicatia alcoolica (betia), raul de mare sau de masina, hiperventilatia (respiratia rapida si ampla), ascensiunea sau coborarea brusca.

Exista si o forma de vertij psihogen, isteric, care apare la persoane tinere, sanatoase, ce prezinta si alte manifestari neuro-distonice (nevrotice): palpitatii, lipsa de aer, intepaturi in dreptul inimii, nod in gat, cefalee, furnicaturi, tremuraturi, lesin etc. Desi multe persoane cred ca ameteala este cauzata foarte frecvent de o afectiune cardiovasculara, aceasta parere este gresita: cu toate ca exista unele boli de inima care pot produce vertij, totusi, acestea sunt cauze rare de ameteala, fiind legate in primul rand de variatii extreme ale tensiunii arteriale sau ale frecventei inimii (pulsului). Astfel, daca acesti doi parametri se situeaza in afara limitelor normale, si mai ales daca variatia lor e brusca, se poate produce vertij. Fie scaderea frecventei cardiace sub valorile normale minime (50 – 60 de batai pe minut), fie aparitia unor aritmii cu frecventa cardiaca de peste 150 – 180 de batai pe minut poate produce ameteala prin reducerea debitului cardiac.

Valorile normale ale tensiunii arteriale sistolice (maxime) se incadreaza intre 90 – 130 de milimetri de mercur (mm Hg). Totusi, este nevoie de o crestere importanta a acestora, de obicei peste 180 – 190 mm Hg, pentru a produce ameteala sau alte simptome. Astfel se explica de ce persoanele hipertensive sunt de regula asimptometice, uneori chiar si la valori cu mult peste 200 mm Hg ale tensiunii arteriale sistolice. Atunci cand o persoana are valori usor sau moderat crescute ale tensiunii arteriale (140-170 mm Hg), relatia intre aceste valori tensionale si vertijul resimtit este deseori fie coincidentala, fie inversa decat pare: tensiunea arteriala creste reactiv, ca un raspuns al organismului la prezenta vertijului, ameteala fiind deci nu efectul, ci cauza cresterii tensiunii arteriale. Dimpotriva, scaderea tensiunii arteriale sistolice cu doar 20 – 30 mm Hg sub valorile normale poate produce vertij sau alte simptome caracteristice: cefalee, tulburari de vedere, somnolenta sau senzatie de oboseala. Scaderea brusca a tensiunii arteriale, de exemplu de la 180 la 110 – 120 mm Hg, din cauza unui tratament prea agresiv, conduce deseori la ameteala si este o cauza frecventa de abandonare a tratamentului antihipertensiv.