Sfânta mărită și cinstită Mare Muceniță Ecaterina este prăznuită de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 25 noiembrie. Ecaterina s-a născut în Alexandria, fiind fica guvernatorului provinciei egiptene, Contas pe vremea împăratului Maximinus, pătimind pentru Dumnezeu în anul 305. Slavii o prăznuiesc pe sfânta pe 24 noiembrie, în timp ce grecii, arabii și românii o cinstesc o zi mai târziu.

Povestea Sfintei Ecaterina
Alexandria, provincie considerată centrul cunoașterii elenistice în Antichitate este locul unde Elena primește o educație așa cum nu mulți se pot laudă, învățând despre cei mai mari învățăcei și filozofi ai timpului. Datorită faptului că excelează prin frumusețea și inteligență pe care i-a dat-o Domnu, tinerii care proveneau din cele mai bogate familii ale imperiului obișnuiau să ceară des mâna Sfintei, însă ea nu a ales pe niciunul. Le spune părinților că nu va deveni soția nimănui, decât cu cineva care va fi mult mai celebra, bogată, frumoasă și mai înțeleaptă decât ea.

Mama Ecaterinei, o creștină care își ascundea credință, o trimite la propriul ei duhovnic, un Sfânt care obișnuia să petreacă majoritatea itmpului în singurătate într-o peștera, rugându-se. Ascultând-o pe Ecaterina, părintele îi spune că această va cunoaște un tânăr care o va depăși întru toate.

Astfel, imaginea mirelui apăru în mintea fecioarei, iar cu fiecare zi care treacea dorința lui tot creștea. Adevărul, după care sufletul îi tânjea, îi apăru. La despărțire, mirele îi înmâna Ecaterinei o icoană în care cu Născătoarea de Dumnezeu Fecioara și cu Mântuitorul în brațe. Acesta o sfătuiește să se roage mereu cu credință către Regina Raiului.

Toată noaptea după ce veni de la Sfânt Ecaterina se ruga. Iar așa i-a fost dat să o vadă pe Fecioara Maria, înaintea căreia îngenunchează. Iar Maria îl trimite pe Mântuitor să o vadă. Însă fiul își întoarse față de la ea spunând că El nu poate să o vadă deoarece era urâtă, dintr-un neam oarecare, zgârcită și nici deșteaptă. Mai mult, ea nu a cunoscut apă Sfântului Botez și era fără pecetea Duhului Sfânt, potrivit calendarortodox.ro.

Sfânta se întoarce la părinte foarte întristată. Acesta o primește cu multă dragoste, o învață credință cea dreapta și îi spună să își păstreze puritatea și integritatea, rugându-se neîncetat. La fină, acesta savarseste asupra ei taină Sfântului Botez. Maică Domnului i se arată din nou cu Mântuitorul. De această dată Hristos o privește cu tandrețe, dându-i un inel de o frumusețe nemaintalnita.

În tot acest timp, Maximinus merge la Alexandria cu prilejul unei sărbători păgâne. Tocmai de aceea, sărbătoarea a fost celebrată cu mare fast și cu un număr important de oameni. Toate țipetele animalelor sacrificate, fumul și mirosul saracelor animale, focurile care ardeau în continuu și agitația păgânilor copleșeau Alexandria. La acest festival se aduceau și jertfel umane, aruncând în foc oameni de credință dreapta, care refuzau cu îndârjire să aducă ofrandă zeilor. Din dorința și iubirea Sfintei pentru cei sacrificați, își ia inima în dinți și merge la marele conducător pagan al imperiului.

Ecaterina se prezintă singură, își mărturisește credință în adevăratul Dumnezeu, denunțând cu înțelepciune greșelile pe care păgânii le făceau. Frumusețea sfintei devine captivantă pentru împărat. Acesta, pentru a o determina și a îi arată că păgânii sunt superiori creștinilor prin prisma religiei, ordona adunarea a 50 din cei mai învățați dascăli ai imperiului. Totuși, Sfânta îi învinge cu înțelepciunea ei, determinându-i pe aceștia să creadă în Hristos. Ecaterina îi întărește cu semnul crucii, iar aceștia acceptă cu curaj moartea în numele Domnului, fiind arși la porunca împăratului.

Văzând că nu are cum să o mai convingă pe Sfânta, împăratul îi promite bogațîi și faima. Această refuză hotărât, fapt care îl determina pe împărat să ordone să fie supusă la torturi inimaginabile iar mai apoi să fie aruncată în inchisoara. Împărăteasa Augusta, auzind foarte multe lucruri despre Ecaterina, dori să o cunoască. Această îl convinge pe comandantul armatei să vină împreună cu mai mulți soldați la închisoare. Ce văzu împărăteasa acolo nu îi veni să creadă. Acolo era Ecaterina, puternică, dând dovadă de tărie de spirit și mereu învăluită de Harul Dumnezeiesc. Cu multă răbdare începe să explice toate învățăturile creștine celor nou-veniți pe care reușește să îi convertească la creștinism.

La o zi distanță mucenița este adusă în față curțîi de judecată, unde este amenințată că va fi trasă pe roată. Împăratul îi cere să aducă jertfă zeilor și să se abată de la calea cea îngustă și dreapta. Sfânta continuă să îl mărturisească cu tărie pe Hristos, ea însăși apropiindu-se de roată de tortură. Atunci un înger apăru și lovi toate instrumentele de tortură care deveniră mai apoi bucăți.

La văzul acestei minuni, împărăteasa dar și 200 de soldați își mărturisesc în public credință în Marele Dumnezeu, fapt pentru care sunt decapitați. Împăratul, furios, încerca iarăși să o ademenească pe Muceniță, propunându-i să fie soția lui, cerere întâmpinată iarăși cu refuz. Își mai mărturisi o dată credință și iubirea pentru Dumnezeu și Hristos, mai rugându-se o dată la Mirele Ceresc și își puse capul pe butuc sub sabia călăului.

Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina sunt duse de un înger în Muntele Sinai. Acolo, în preajma secolului al IX-lea sau al X-lea se găsește cinstitul ei cap dar și mâna stânga, care mai apoi au fost puse cu mare cinste în biserica din Mănăstirea Sinai. Un fragment al Moaștelor Sfintei se găsesc și la biserica Sfânta Ecaterina din Capitală.