Ziua de 20 decembrie este cunoscută sub numele "Ignatul porcilor", când mulţi români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiţii, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun şi celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion.

Tot în această zi, creștin-ortodocșii îl prăznuiesc pe Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaş al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei şi ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.

Din bătrâni se spune că sacrificarea porcului trebuie să se împlinească în ziua destinată Ignatului- pe 20 decembrie. Când acest obicei nu este respectat la această dată, animalul începe să slăbească și se îmbolnăvește.

În ziua de Ignat, gospodina se scoală de dimineaţă şi începe pregătirile pentru sacrificarea porcului în gospodăria sa, după o veche tradiție, în anumite condiții în spațiu și în timp.

Mai întâi, gospodina purifică locul unde are loc sacrificarea porcului prin tămâierea și prin stropirea acelui spațiu cu apă neîncepută. De asemenea, sacrificarea porcului se împlinește în anumite ore ale zilei: după răsăritul soarelui sau înainte de apus, atunci când soarele străluceşte pe cer.

În tradiţia populară se crede că oamenii trebuie vadă sânge în ziua de Ignat; în acest fel, participanții la ritual vor fi feriţi de boli în Noul An.

Mai mult, în unele localităţi, copiii care participă la ritual sunt urcaţi pe pântecul porcului și li se face semnul crucii pe frunte cu sângele animalului sacrificat. Obiceiul este respectat mai ales în mediul rural și se crede că acei copii vor fi rumeni în obraji şi vor fi ocoliți de efectele deochiului pe parcursul noului an.

Ținând seama de tradiția populară, unii etnologi susțin că sacrificarea porcului de culoare neagră are o semnificație aparte. Carnea acestui porc, tăiat la Ignat, are efecte vindecătoare pentru persoanele suferinde de o boală ciudată numită în popor ”Spurcatul”.