A treia zi de Paşte sau Marţea Albă din Săptămâna Luminată, așa cum este cunoscută în calendarul ortodox, cuprinde, ca mai toate sărbătorile importante ale creștinității, o serie de tradiții și obiceiuri pe care credincioșii au grijă să le respecte cu sfințenie.

Spre exemplu, sub nicio formă nu se lucrează, iar  femeile dau de pomană pasca și vinul roșu rămase din Duminica Învierii Domnului. De asemenea, în ziua a treia se spune că se întorc vizitele făcute în prima zi a Paştelui, iar ouăle se pot ciocni şi „dos cu dos”, dar şi „coastă cu coastă”.

Tradiții și obiceiuri în a treia zi de Paște. Firmiturile rămase de la masa de Înviere se păstrează
În ultima zi de sărbătoare a Paştelui, oamenii obişnuiau în trecut să-şi viziteze rudele, vecinii şi prietenii, aceste vizite fiind numite altădată „Umblatul cu pasca“. Tradiția cu pricina îşi are originea încă din cele mai vechi timpuri, când creştinii umblau şi vesteau Învierea Domnului Iisus Hristos.

În unele zone ale ţării, în a treia de Paşte, finii obişnuiau să dăruiască naşilor şi cumetrilor nu numai pască, ci şi colaci. În Moldova, rudele întorceau vizitele făcute în duminica Paștelui, pentru a se bucura împreună de bucate alese și a ciocni ouăle roșii care le-au mai rămas.

Totodată, există o credinţă potrivit căreia firimiturile rămase de la mesele de Paşti trebuia să fie păstrate și îngropate. Astfel, se credea că din ele răsare o plantă numită cucoană sau maruncă, bună de pisat şi de pus în băutură atunci când o femeie își dorea să aibă copii.

Pe lângă faptul că evită să calce, să spele sau să lucreze, în această zi credincioșii din toată țara rostesc o rugăciune închinată Mântuitorului Iisus Hristos. Se spune că astfel vor fi binecuvântați și vor avea parte de noroc și sănătate pentru tot restul anului.

Rugăciunea pe care trebuie să o rostim în Marțea Luminată
„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi a trece vremea cinstitului şi dumnezeiescului post de patruzeci de zile, care s‑a însemnat de Tine şi s‑a dat nouă prin Tine. Cel ce ai pus nouă pocăinţă pentru mântuirea sufletelor şi curăţirea trupurilor şi spre izgonirea demonilor. Care ne‑ai arătat nouă spre închinare chipul cinstitei Tale cruci şi ne‑ai dăruit să o sărutăm cu atingerea nevrednicelor noastre buze.

Cel ce ne‑ai învrednicit să auzim de învierea prietenului Tău Lazăr şi de intrarea Ta în Ierusalim, întâmpinat fiind de pruncii evreieşti care grăiau, strigând: osana întru cei de sus; şi să vedem mântuitoarele Tale patimi şi să ne închinăm dumnezeieştii Tale răstigniri, suliţei, trestiei, buretelui, pogorârii celei de pe cruce şi îngropării, şi să ajungem la cinstita şi dumnezeiasca Ta înviere.

Pentru aceea, văzând ziua învierii Tale, cu bucurie strigăm Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, şi împreună cu îngerii, cu arhanghelii, cu heruvimii, cu serafimii, cu toţi sfinţii şi cu preacurata Maica Ta, Te slăvim, lăudându‑Te pe Tine, marele Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Şi acum Te rugăm, Stăpâne, pentru robii Tăi aceştia (N), care vin sub acoperământul casei Tale celei sfinţite, primeşte pocăinţa lor şi‑i iartă pe dânşii, pentru învierea Ta, de mulţimea păcatelor celor nenumărate, ştiute şi neştiute, de voie şi fără de voie; curăţeşte‑i ca pe desfrânata ce plângea, şi ca pe Petru care se lepădase şi plângând cu amar iarăşi l‑ai primit. Primeşte smerenia şi mărturisirea robilor Tăi, precum ai primit pe vameşul care cu suspin se ruga.

Pune frica Ta în inimile lor ca să se teamă de Tine şi să Te iubească din toată inima lor. Dă‑le lor să păzească toate poruncile Tale în toate zilele vieţii lor, umblând după voia Ta. Învredniceşte‑i pe dânşii fără osândă să vină şi să se împărtăşească cu preacuratul Tău Trup şi cu cinstitul Tău Sânge, ca, primindu‑le cu vrednicie, să fie părtaşi împărăţiei Tale, lăudându‑Te şi slăvindu‑Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.