Biserica Ortodoxă prăznuieşte Schimbarea la Faţă a Domnului în fiecare an pe 6 august. Această sărbătoare aminteşte creştinilor de minunea care a avut loc pe muntele Tabor, unde Hristos îşi descoperă dumnezeirea Să prin natură umană pe care şi-a asumat-o. Matei, Evanghelistul descrie această întâmplare astfel (Matei 17, 2) „Şi a strălucit faţă Lui că soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe că lumina”.

Sărbătoarea Schimbării la Faţă datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasa Elena ctitoreste o biserică pe Muntele Tabor. Primele menţiuni ale acestei sărbători se regăsesc în cadrul unei serii de documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată doar mai târziu, în urmă hotărârii luate de papa Calist al III-lea, că un mod de a-şi arăta recunoştinţă faţă de creştini, deoarece aceştia au biruit împotriva turcilor în 1456 la Belgrad. În Biserica Rusă se obişnuieşte că în această zi să se facă pomenire a tuturor celor adormiţi, în timp ce în unele zone este obiceiul de a aduce struguri la biserică, urmând a fi împărţiţi credincioşilor, conform calendarulortodox.ro.

Faimoasa icoană a Schimbării la Faţă a Domnului este extrem de profundă şi bogată prin tot ceea ce transmite. În centrul acesteia este Mântuitorul având un veşmânt alb, înconjurat de un fond închis de culoare (mandorlă), aspect prezent şi în icoană învierii. La picioarele Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt ucenicii Petru, Iacob şi Ioan, dar şi Moise şi Ilie.

Tradiţii şi obiceiuri
SCHIMBAREA LA FAŢĂ a Domnului este una dintre marile sărbători ale creştinismului. În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.

Sarbatoarea a prilejuit de-a lungul timpului aparitia a numeroase superstitii, traditii, obiceiuri asociate in spatiul popular romanesc mai ales cu transformarile naturii si oamenilor aduse de sosirea toamnei. Odata cu 6 august, atunci cand se celebreaza acest eveniment religios, frunzele incep a se vesteji si ingalbeni, apele a se raci, pasarile calatoare pornesc a-si croi drum spre tarile calde iar gandacii si taratoarele isi cauta adapost in pamant, pregatindu-se pentru iarna. Schimbarea la fata a Domnului poarta si numele popular de "Obrejenie" ori "Pobrejenie", cuvant avand semnificatia de "probozire", adica ocarare sau certare a oamenilor neascultatori pe parcursul anului pe cale de a sosi.

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob si Ioan, au urcat pe muntele Tabor ca sa se roage. Aici, apostolii au fost învăluiţi într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga.

Schimbarea la faţă, 6 august constituie, de asemenea, un moment important în calendarul viticol: în această zi nu se lucrează și la biserică se duc poame din noua recolta, se binecuvântează și se împart.

Ce nu ai voie să faci pe 6 august, de SCHIMBAREA LA FAŢĂ

În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.
În această zi se interzice scăldatul. De la Probajenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în rău. O coborât cerbul de la munte, s-o pisat în apa și-o răcit apa. Atâta-i tăt." (Memoria Ethnologica) Explicația este cu totul altă: apele fiind de acum tot mai reci, crește riscul îmbolnăvirilor. Praznicul Schimbarii la fata a Domnului readuce aminte de revelatia stralucirii divine a lui Hristos de pe Muntele Tabor din Galileea (Matei 17:1-6; Marcu 9:1-8; Luca 9:28-36).Dupa ce le-a adus la cunostiinta ucenicilor sai ca urmeaza sa fie ucis in Ierusalim (Matei 16:21), Hristos, impreuna cu Sfantul Petru, Sfantul Iacob si Sfantul Ioan, a urcat pe inaltul munte. Aici, asa cum consemneaza Matei, "S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina."

SCHIMBAREA LA FAŢĂ. În această zi trebuie să se ţină cont de tradiţii şi obiceiuri pentru spor şi sănătate:
nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fi certat deoarece aşa vei fi tot anul;
fetele nu trebuie să se pieptene deoarece podoaba capilară va stopa din creştere;
nu se spală în această zi deoarece o să fiţi năpădiţi de ploşniţe şi păduchi;
femeile însărcinate, dacă vor posti în această zi, vor avea parte de o naştere uşoară şi de copii sănătoşi;
este bine de evitat călătoriile deoarece se spune că vă veţi rătăci;
pentru spor şi sănătate, în această zi se duc la biserică ofrande, în special struguri, care se sfinţesc şi se împart în memoria rudelor decedate.

Despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, se spune că vor muri până la sfârșitul anului.

Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.

Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Dar, imediat, au parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorba cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta.