Pe 15 august, creștinii ortodocși și catolici din întreaga lume prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută în România și ca Sfânta Marie Mare.

Această zi, una dintre cele mai importante în calendarul creștin, este încărcată de semnificații religioase profunde și de numeroase tradiții și obiceiuri transmise de-a lungul generațiilor. Sărbătoarea marchează trecerea Fecioarei Maria, mama lui Iisus Hristos, din viața pământească în Împărăția Cerurilor, fiind una dintre cele mai vechi sărbători dedicate Sfintei Fecioare.

În România, ziua de 15 august, când se sărbătorește Sfânta Maria Mare este zi liberă legală. În 2024, sărbătoarea pică într-o zi de joi, iar angajații pot face punte cu weekendul și beneficiază de o minivacanță de Sf. Maria. 

Semnificația Adormirii Maicii Domnului
Adormirea Maicii Domnului, denumită în popor și "Adormirea Sfintei Marii", este un praznic important în tradiția creștină, având rădăcini adânci în istoria bisericii. Această sărbătoare celebrează momentul în care Fecioara Maria, după ce a trăit o viață dedicată Fiului său, Iisus Hristos, și-a încheiat misiunea pământească și a fost ridicată la ceruri. Spre deosebire de alte sărbători dedicate Maicii Domnului, Adormirea nu este un prilej de bucurie exuberantă, ci mai degrabă un moment de reflecție și reculegere spirituală.

Conform tradiției ortodoxe, Fecioara Maria a trăit ultimii săi ani într-o casă modestă din Grădina Ghetsimani, un loc sfânt situat între orașele Efes și Seljuk. Aici, înconjurată de o atmosferă de pace și liniște, Maria și-a petrecut ultimele zile în rugăciune și contemplație, conștientă că sfârșitul vieții sale pământești se apropie. Într-o viziune, arhanghelul Gavriil i-a adus vestea că Dumnezeu a hotărât să o ia la ceruri. Conform scrierilor bisericești, această veste a fost primită cu smerenie de către Fecioara Maria, care s-a pregătit pentru trecerea sa în lumea de dincolo.

Tradițiile și obiceiurile de Sfânta Maria Mare
De-a lungul secolelor, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost înconjurată de o serie de tradiții și obiceiuri care variază de la o regiune la alta, dar care au toate un element comun: respectul și venerarea Sfintei Fecioare. În dimineața zilei de 15 august, credincioșii merg la biserică pentru a participa la slujbele speciale dedicate acestei sărbători. În multe comunități, oamenii organizează mese festive și dau de pomană mâncare și băutură pentru sufletele celor trecuți în neființă. Acest act de milostenie este considerat o datorie sfântă, menită să aducă pace și binecuvântare atât celor vii, cât și celor plecați dintre noi.

În Transilvania, de exemplu, femeile măritate au obiceiul de a se trezi în zorii zilei și de a duce la biserică ofrande sub formă de struguri, prune și faguri de miere. Aceste daruri sunt sfințite de preoți și apoi împărțite credincioșilor, simbolizând abundența și binecuvântarea rodului pământului. După slujbă, femeile se îndreaptă spre cimitire, unde tămâiază mormintele rudelor, aducându-le astfel un omagiu și rugându-se pentru odihna sufletelor lor.

În alte zone ale țării, cum ar fi Moldova și Muntenia, sărbătoarea de Sfânta Maria este marcată prin coborârea oilor de la munte de către ciobani. Acest obicei simbolizează sfârșitul verii și începutul toamnei, un moment în care natura începe să se pregătească pentru anotimpul rece. De asemenea, în această zi, ciobanii își schimbă pălăria cu căciula, un gest tradițional care marchează trecerea de la vara călduroasă la toamna mai răcoroasă.

Un alt obicei popular de Sfânta Maria este legat de fetele nemăritate, care poartă pe cap coronițe făcute din planta numită năvalnic. Se spune că această plantă are puterea de a atrage pețitori, iar fetele care o poartă vor avea noroc în dragoste și se vor căsători curând. De asemenea, în multe zone, fetele culeg flori pe care le duc la biserică și le așază la icoane, crezând că astfel vor fi protejate de boli și necazuri.

Ce nu este bine să faci de Sfânta Maria
În tradiția populară, există o serie de interdicții și superstiții legate de ziua Adormirii Maicii Domnului, menite să protejeze oamenii de rele și să asigure bunăstarea familiei și a gospodăriei. Una dintre cele mai răspândite superstiții este legată de aprinderea focului. Se crede că, începând cu două zile înainte de sărbătoare, nu este bine să aprinzi focul în sobă sau în cuptor, deoarece acest gest ar putea aduce boală și ghinion în casă. De asemenea, se spune că, dacă cineva aprinde focul în ziua de Sfânta Maria, acesta riscă să se îmbolnăvească grav sau să atragă nenorociri asupra familiei sale.

O altă interdicție importantă este legată de muncile câmpului. Se crede că cei care lucrează pământul în ziua de Sfânta Maria vor avea parte de secetă și de recolte sărace, iar animalele din gospodărie se vor îmbolnăvi.

De asemenea, femeile nu ar trebui să-și tundă părul în această zi, deoarece se spune că acest gest ar putea atrage tristețea Maicii Domnului, care ar plânge pentru cei care nu respectă tradiția.

Totodată, este bine să eviți întoarcerea din drum în ziua de Sfânta Maria, deoarece aceasta este considerată un semn de rău augur. Se crede că, dacă te întorci din drum, vei atrage asupra ta ghinionul și vei avea parte de necazuri în viitor.

Ziua Marinei și ocrotitoarea marinarilor
Pe lângă semnificația religioasă profundă, 15 august este și ziua în care românii sărbătoresc Ziua Marinei. Această sărbătoare a fost instituită în România în anul 1902, când au fost organizate celebrări pentru prima dată în Constanța, la inițiativa Reginei Elisabeta. Alegerea acestei date nu este întâmplătoare, deoarece Maica Domnului este considerată ocrotitoarea marinarilor și a tuturor celor care călătoresc pe mare.

În această zi, în porturile din toată țara, dar mai ales la Constanța, au loc ceremonii și parade navale spectaculoase, la care participă marinari, oficialități și simpli cetățeni. Se organizează slujbe religioase în care se roagă pentru ocrotirea celor care își desfășoară activitatea pe mare, iar navele militare și civile sunt decorate cu drapele și semne distinctive. Ziua Marinei este un prilej de mândrie națională și de cinstire a tradițiilor maritime ale României.

Istoria și originea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului
Adormirea Maicii Domnului este considerată cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria. Deși există puține mărturii scrise despre această sărbătoare în primele secole ale creștinismului, tradiția orală sugerează că ea a fost celebrată încă din vremurile apostolice. Primele mențiuni scrise apar în secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului a început să se dezvolte considerabil, mai ales după Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451.

Povestea Adormirii Maicii Domnului a fost elaborată și aprofundată de-a lungul timpului, iar tradițiile și relatările s-au răspândit în întreaga lume creștină. În perioada bizantină, sărbătoarea a căpătat o importanță deosebită, fiind recunoscută și celebrată cu mare solemnitate. De asemenea, Biserica Ortodoxă a stabilit sărbătoarea ca un praznic important în calendarul liturgic, iar devotamentul față de Maica Domnului a fost consolidat prin numeroase cinstiri și imnuri.

Povestea populară și legendele Sfintei Maria
Povestea Sfintei Maria este însoțită de numeroase legende și povestiri populare care au fost transmise din generație în generație. Una dintre cele mai cunoscute legende spune că, înainte de moartea sa, Fecioara Maria a fost vizitată de toți apostolii, care au fost transportați miraculos din diferite colțuri ale lumii pentru a fi alături de ea în ultimele momente. După ce Maria a adormit, trupul ei a fost ridicat de îngeri la ceruri, într-o slavă nemărginită.

În alte tradiții populare, se povestește că, la momentul în care Maica Domnului a fost luată la cer, a fost lăsat un miros de mir pe pământ, care a fost simțit de toți cei care erau în preajmă. Acest miros simboliza puritatea și sfințenia Fecioarei Maria și a fost considerat un semn divin al binecuvântării sale.