Primele zile ale lunii martie sunt numite babe, în credința populară. Primele 9 sau 12 zile din martie sunt cunoscute ca Zilele Babei. Acestea corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic, în preajma Echinocţiului de primăvară. Astfel, după unele tradiţii, firul Mărţişorului ar fi fost tors chiar de Baba Dochia în timp ce urca oile la munte. La români există obiceiul ca între 1 și 9 martie fiecare om să-și aleagă câte o zi, adică o „babă”, care îi va arăta cum va fi anul pentru el, în funcţie de vreme.

Conform tradiţiei populare, 1 martie este şi ziua Babei Dochia, străvechi început de an agrar. Primele 9 sau 12 zile ale lunii martie îi sunt dedicate, fiind cunoscute în popor ca Zilele Babei. Acestea corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic, în preajma Echinocţiului de primăvară. Astfel, după unele tradiţii, firul Mărţişorului ar fi fost tors chiar de Baba Dochia în timp ce urca oile la munte.

Bunicii noștri știau că primele zile din luna martie sunt fie prea friguroase, fie prea calde. Ei au numit aceste zile cu vreme schimbătoare, zilele babelor. De unde vine acest obicei? Etnografii spun că mitul "babelor" este unul din cele mai importante mituri românești, cel al Babei Dochia. Există credința că Baba Dochia și-a luat numele de la Sfânta Muceniță Evdochia, sărbătorită de Biserică pe 1 martie.

Dacă ținem seama că în străvechiul calendar roman anul începea pe 1 martie, Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, care este pe sfârșite și trebuie să moară.

Moartea Dochiei în ziua de 9 martie se consideră hotar între anotimpul friguros și cel călduros. Astfel, perioada cuprinsă între 1 și 9 martie reprezintă intervalul de timp în care Dochia își împlinește destinul urcând muntele, împreună cu turma să de oi, pentru a muri înspre renaștere. Aspectul instabil al vremii din această perioadă este considerat a se datora caracterului capricios al Babei Dochia.

Despre Baba Dochia tradiția populară spune că a pus rămășag cu omătul și cu frigul că ea este mai voinică decât ei. Frigul s-a întărâtat, baba și-a pus cele nouă cojoace și frigul n-a avut ce-i face. Când a început să ningă, baba și-a întors un cojoc pe dos și tot ea a fost cea mai puternică. Tot schimbându-se vremea, baba a început să-și lepede din cojoace. Lepădând câte unul, în fiecare zi, a rămas fără nici unul și a înghețat, transformându-se în stană de piatră.

Socotite periculoase, zilele babei Dochia prilejuiau efectuarea unor rituri de divinație privind mersul timpului și soarta omului: „Cum va fi în ziua Dochiei (1 martie) așa va fi și vara. Dacă în zilele babei Dochia ninge și-i furtună, atunci se zice că ea leapădă un cojoc. Zilele ei se numesc cojoace”.

Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase.
Una dintre ele o înfățișează ca o babă ce avea o noră, pe care o năpăstuia ori de câte ori i se ivea ocazia. Odată, la 1 martie, o trimite să spele lână, dar nu oricum, ci din neagră să o facă albă. Pe noră o  ajută un înger. Îi dă o culoare  albă și  îi spune  să spele lână cu ea. Baba Dochia decide să plece cu oile la munte, fiind convinsă că venise primăvara pentru că-și văzuse nora cu floarea în mână. Ea își pune  nouă cojoace de blană și urcă cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, plouă și i se udă cojoacele. Se dezbracă rând pe rând de cojoace, iar când rămâne în cămașă, vine gerul și o îngheață. Dumnezeu a transformat-o în stâncă, împreună cu oile, să rămână amintire.

Variantele legendei sunt extrem de amuzante. De pildă, baba îl ia la munte și pe Dragobete, pe băiatul ei, care îngheață primul, inclusiv nasul care curge, dar bătrână se supără crezând că băiatul cânta din fluier. Alteori, omenii o avertizează că în martie timpul este schimbător, dar ea răspunde cu vulgaritate și merge mai departe.

Mărțișor (denumirea populară a lunii martie), auzind cuvintele urâte aruncate de bătrână la adresa lui, împrumută de la Făurar (luna februarie) două zile geroase că să o pedepsească. Uneori, nora lipsește din poveste, baba urcă pe munte doar așa, de nălucă, și își ia și furcă, fusul și caierul de lână. Amănunt important, deoarece în „zilele babelor“, femeile de la țară nu torc nici astăzi. Zilele Babelor diferă că număr de la o zona la altă. De exemplu, în Muntenia sunt 12 babe, iar în Maramureș, se obișnuiește „bătutul ușilor“, pentru a goni iarnă din casă. Aici, Baba Dochia se mai numește și Odochia, tot aici se obișnuiește „botezul“ babei pe care ți-ai ales-o. Mai exact, se reboteaza copiii bolnavi cu alte nume, pentru că răul să nu-i mai găsească.

Pe vremea dacilor, şnurul era alcătuit din alte două culori, respectiv alb şi negru. O veche legendă spune că baba Dochia ar fi împletit o funie din aţă albă şi neagră, pentru a putea, astfel, să ţină socoteala zilelor şi a nopţilor şi să ştie când vine vremea să coboare cu oile la păscut. Albul reprezenta zilele, iar negrul, nopţile. Pedepsind-o, însă, pe nora sa, a trimis-o la râul îngheţat să spele un ghem de lână neagră, până ce aceasta se va albi. Din cauza frigului, bietei femei i-au sângerat degetele, iar lâna s-a colorat în roşu. În prezent, şnurul mărţişorului este format dintr-un fir alb şi un altul roşu, acesta din urmă simbolizând sângele şi sacrificiul.

Obiceiurile și practicile magice de înnoire a timpului se concentrează în prima zi a celor nouă, de la 1 martie, numită zonal Dochia, Marta, Mărțișor, și până în ultima zi, la moartea Dochiei, 9 martie, numită Moși, 40 de Sfinți.

După zilele capricioase ale Babei Dochia urmează cele 9 zile mai blânde, numite zilele moșilor.

Dupa „Mărțișor”, „Babe” și „Moși”, după "zăpada mieilor", când calendaristic deja am pășit în anotimpul primăverii deși luna martie se dovedește a fi destul de capricioasă, ne apropiem de momentul echinocțiului de primăvară, ce marchează începutul primăverii astronomice. El se produce în jurul datei de 20 martie când longitudinea astronomică a acestuia revine la valoarea de zero grade.

Cum să îți alegi ziua care îți va spune cum îți va mege tot anul. Baba fiecărui om este în ziua în care s-a născut. Dacă cineva este născut într-o zi de 6, va avea Baba pe 6 martie. Dacă este născut într-o zi de 30, Baba lui va fi pe 3 martie (3+0=3).

Babele sunt personaje mitologice populare din Romania. Legenda are legatura cu Baba Dochia, responsabila cu aducerea iernii care incepe sa-si dea jos cate un cojoc din cele noua. Astfel, cu fiecare cojoc dat jos, afara se face mai cald, iar iarna este inlocuita de primavara.

Tradiția spune că fiecare om își alege câte o babă între 1 și 9 martie. Așa cum este ziua aleasă, așa va fi și firea omului tot anul. Altă interpretare este cum e în ziua respectivă, așa îi va merge omului tot anul. Dacă vremea va fi frumoasă, omul va avea noroc, toate îi vor merge bine, iar el va fi vesel și fericit. Dacă vremea va fi rea, cu cerul întunecat, omul va fi morocănos și toate îi vor merge pe dos.

În unele zone ale Moldovei, se alege ziua după data de naștere. Atunci când aceasta este un număr mai mare de nouă, se împarte și se alege unul din rezultate sau se adună cele două cifre componente. În Ardeal, babele se numesc și Vântoase, iar în Muntenia este obiceiul că de Babe să fie aleasă câte o bătrână din sat. Dacă ziua aleasă este frumoasă, înseamnă că bătrâna respectivă este bună la suflet. Dacă este frig, bate vântul, plouă sau ninge, înseamnă că baba e rea la inimă și este considerată responsabilă pentru vremea urâtă.