În data de 13 februarie 2018, la Memorialul Ipotești, va avea loc vernisarea  expoziției „Sub cer străin. Locuitorii Lituaniei în lagărele și locurile de exil din U.R.S.S. Anii 1940-1958”.  

Din caietele expoziției:
„Regimurile dictatoriale care au dominat Europa secolului XX au afectat condiția de stat independent a Lituaniei. Prin încălcarea tratatelor internaționale și ca urmare a semnării Pactului Ribbentrop-Molotov în 1939 (cu protocoalele secrete adiacente), URSS a invadat și ocupat Lituania în 15 iunie 1940. Astfel, statul Lituanian a dispărut de pe harta politică a lumii pentru următorii 50 de ani. În această perioadă, Lituania a fost ocupată succesiv de sovietici (1940-1941 și după 1944) și naziști (1941-1944). Circa un milion de oameni – lituanieni, dar și polonezi lituanieni, evrei și germani, au fost uciși, deportați, arestați sau forțați să părăsească țara de către cele două regimuri totalitare. În acest timp au fost constant încălcate drepturile omului și ale națiunii, s-a recurs la violență și la acte de încălcare a legii. Aceste crime ale regimurilor totalitare nu sunt și nu vor putea fi trecute cu vederea.”

„Represiunile au constituit o componentă de bază a sistemului politic totalitar în Uniunea Sovietică. Se urmărea, astfel, distrugerea societății civile și controlul mental al populației. Cele mai severe forme de violență au fost aplicate acelor categorii sociale identificate ca fiind capabile să opună rezistență și anume intelectualitatea, activiștii publici și politici, clerul, cadrele militare superioare, oficialități. Activitățile represive nu au vizat anumiți indivizi ci s-au axat asupra unor grupuri prestabilite ale populației. Mai mult, represiunea sovietică a urmărit eliminarea totală a influenței publice și culturale a unei categorii sociale – prin persecutarea și exterminarea unor întregi familii, de la bătrâni la copii. „Elementele necorespunzătoare din punct de vedere social” au fost arestate, transportate în lagăre de muncă din cadrul Gulagului, iar familiile lor au fost exilate din Lituania; numeroase familii au fost deportate pentru a popula regiuni îndepărtate din URSS (deportaților nu li sa asigurat nici măcar un proces oficial). 

Trimiși în locații fără condiții de viață corespunzătoare, epuizați de boli, foamete și munca grea cea mai mare parte a exilaților și a prizonierilor politici au murit. A fost una dintre cele mai brutale măsuri luate de regimul sovietic împotriva cetățenilor statului lituanian ocupat.

Această expoziție este dedicată memoriei tuturor exilaților – atât celor care s-au întors, cât și celor care au murit.

Fotografiile și documentele prezentate au fost obținute din colecțiile Centrului de Cercetare a  Genocidului și a Rezistenței din Lituania, Muzeului Victimelor Genocidului, Muzeului Național al Lituaniei, Muzeului Exilului și al Rezistenței din Kaunas, Muzeului „Alka” din Samogitia, Muzeului Regional Tauragè, din fondurile documentare al Arhivelor Speciale din Lituania, ale Arhivelor Centrale de Stat din Lituania, dar și din colecții particulare.

Expoziția a fost pregătită de Muzeul Victimelor Genocidului și de Centrul de Cercetare al Rezistenței din Lituania.”

Expoziția este organizată de Memorialul Ipotești în parteneriat cu Consiliul Județean Botoșani, Muzeul de Istorie a Moldovei (Republica Moldova), Centrul de Cercetare a  Genocidului și a Rezistenței din Lituania și Muzeul Victimelor Genocidului (Lituania) și va fi prezentată de conf. univ., dr. Virgil Bîrlădeanu (Republica Moldova).

Expoziția se va afla la Memorialul Ipotești, Sala de expoziții temporare „Horia Bernea” în perioada 13 februarie 2018 – 7 martie 2018.