PAV, NIC, PAK, PAKA, MIX, NIB şi PAX nu sunt nişte simple nume de cod, cum am fi tentaţi să credem, ci numele unor animale de serviciu senzaţionale, folosite de jandarmii montani în misiunile de căutare şi salvare în mediul natural sau pentru menţinerea ordinii publice pe traseele montane şi în ariile naturale protejate.
 
Câinii salvatori provin din rasa ciobănesc german, au vârste cuprinse între patru  şi  şapte ani şi sunt atent selecţionaţi la Centrul Chinologic Sibiu, unde trec prin diverse stagii de pregătire şi evaluare, pentru a vedea spre ce domeniu au aptitudini.

Prima evaluare a acestora are loc între trei şi cinci luni, atunci când animalul urmează cursul de iniţiere, care durează două săptămâni. În funcţie de aptitudinile sale, este repartizat unei structuri a M.A.I. şi intră în serviciu alături de un conductor.

Conductorul, în acest caz un jandarm, este responsabil cu acomodarea câinelui la misiunile pe care le va avea de executat şi, totodată, are grijă de sănătatea, hrănirea şi continuarea antrenamentului specific.

După această primă etapă, în jurul vârstei de 11 luni, câinele va urma un stagiu de specializare, cu o durată de şaisprezece săptămâni, alături de conductorul său.

Animalele selecţionate pentru domeniul montan urmează Cursul de iniţiere a câinilor în specialitatea căutare-salvare în mediul natural.

Din doi în doi ani, câinii folosiţi la misiunile de căutare-salvare sunt reevaluaţi pentru a li se retesta aptitudinile şi capacitatea de a executa în continuare aceste misiuni, de care depind vieţile oamenilor.

Câinii salvatori sunt menţinuţi în serviciu până la vârsta de şase ani, dar în funcţie de aptitudinile şi starea de sănătate, această perioadă se poate prelungi până la 10 ani.

După terminarea acestei perioade, în cele mai multe cazuri, datorită relaţiei afective consolidate în decursul anilor şi a misiunilor, câinii sunt îngrijiţi până la sfârşitul vieţii de jandarmi.