În vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor - fete şi băieţi deopotrivă.

Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul urma fie legat la mâna, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele şi da-mi albeţele".

Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o moneda de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui.

Menţionăm că la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarnă. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice, conform crestinortodox.ro

1 Martie a fost sărbătorit încă de acum 8.000 de ani, conform descoperirilor arheologice. Obiceiul este unul specific românesc, bărbaţii oferă doamnelor şi domnişoarelor apropiate mărţişoare, despre care se consideră că sunt aducătoare de fericire si noroc.

Mărţişoarele, simboluri ale norocului, sunt formate dintr-un şnur împletit roşu cu alb, pe care fetele şi femeile îl primeau la 1 martie şi îl purtau întreaga lună pentru a le aduce noroc.

În vechime, pe dată de 1 martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor - fete și băieți deopotrivă. Șnurul de mărțișor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-întuneric. Șnurul era fie legat la mâna, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireșii, vin berzele sau rândunelele, scrie crestinortodox.ro. Mărțișorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, că să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele și da-mi albetele". Unele legende populare spun că mărțișorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte.

Se pare că sărbătoarea romană a matronaliilor s-a suprapus în spaţiul românesc peste echivalentul local al acesteia, Baba Dochia, personaj tradiţional care îşi are originea în vechiul cult al Marii Mame.

Se spune că cel care poartă mărţişorul trebuie să-şi pună o dorinţă atunci cand leagă şnurul de floare sau de creanga înflorită de copac pentru a i se indeplini.

Primele mărţişoare găsite în spaţiul românesc datează de aproximativ 8.000 de ani. Cele găsite de arheologi erau alcătuite din pietre mici de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, care se pare că se purtau la gât, ca pe nişte coliere. Culoarea roşie semnifica focul, sângele şi soarele şi era atribuită femeii - deci vieţii. Albul, semnificând albul norilor şi limpezimea apelor era asociat cu înţelepciunea masculină. Şnurul mărţişorului semnifica tocmai împletirea inseparabilă a celor două principii, feminin şi masculin.

După unele informaţii etnografice, cele două fire răsucite ar fi semnificat iarna şi vara, iar de ele se agăţa o monedă de aur, argint sau din alt metal. În vechime se pare că şnurul se împletea din lână albă şi neagră, fără a i se adăuga monede sau alte obiecte artizanale.

În intervalul 1-9 martie se aleg şi Babele pentru a vedea cum îţi vor fi zilele în anul respectiv. Legende străvechi ne spun că de zilele Babelor, baba Dochia obişnuieşte să toarcă şi să îşi scuture cele nouă cojoace, unul câte unul, în fiecare din cele nouă zile. În zonele din Ardeal, femeile nu trebuie să lucreze cu fusul cât timp durează “Babele” pentru a nu atrage asupra lor mania şi blestemele Babei Dochia.

În anumite zone bucovinene sau zone ale Moldovei, se mai păstrează şi astăzi un obicei frumos: persoanele de gen feminin trebuie să poarte la gât, agăţate de un şnur în roşu şi alb, monede de aur sau de argint. În vremurile de odinioară însă, această moneda trebuia purtată timp de 12 zile după care era folosită pentru a cumpără o felie de brânză albă, dulce şi frumoasă. Astfel, faţă care a purtat acea moneda drept mărţişor avea să fie dulce şi frumoasă tot timpul anului. Totodată, tenul sau rămânea luminos şi neted pentru o perioada îndelungată de timp.

Şi astăzi, în anumite zone ale ţării, datină spune că mamele trebuie să prindă la mâna copilului sau la gât o moneda de argint. Copilul care va purta acest mărţişor va fi precum argintul: curat şi sănătos, fiind ferit de friguri totodată. Mamele care agaţă mărţişorul în pieptul copilului sau la încheietura mâinii trebuie să se ferească să nu fie văzute de femeile însărcinate. Ori altfel, copilul care se va naşte va avea un semn pe chipul sau…

Nu doar mărţişorul este înzestrat cu capacităţi remarcabile. Gestul dăruirii mărţişorului este încărcat şi el de sacralitate şi semnificaţii. A dărui un mărţişor cu inima curată unei persoane la care ţii cu adevărat înseamnă, conform anumitor credinţe din bătrâni, să îndupleci soarele să-ţi dea sănătate, frumuseţe, veselie, poftă de viaţă, iubire. În acelaşi timp, gestul bărbaţilor de a înmâna mărţişoare femeilor este de fapt un îndemn la armonie, uniune şi bună înţelegere.