Pe data de 26 octombrie, creștin ortodocșii îl prăznuiesc pe Sf. Dumitru, o sărbătoare cu multe tradiții, iunclusiv cea de a pune varză la murat.

Astfel, gospodinele din România păstrează cea mai veche tradiție: aceea de a pune varza la murat, în butoi, pentru iarnă.

Verzele se aleg după subţirimea foilor care, totodată, trebuie să nu fie cu mult mai mari de-o palmă. Apoi trebuie spălate şi scobite de cotor, iar în loc se pune o lingură de sare. Apoi se aşază verzele în butoi: un rând de verze, un rând de sare grunjoasă.

Reţeta simplă
În unele părţi ale Banatului, printre verze se mai pun şi foi gata tocate, numai bune de călit la iarnă, potrivit realitatea.net. După ce este umplut butoiul, se adaugă beţe de mărar uscat, foi de dafin, o gutuie sau boabe de porumb, care colorează zeama, piper şi cimbru.

Odată încheiată operaţiunea de punere a bunătăţilor în butoi, se acoperă şi se lasă 3 zile fără apă, ca să se „aşeze”. După aceea se toarnă apă proaspătă şi se „pitroceşte” o dată la 3 zile până se acreşte, adică se suflă aer în butoi cu ajutorul unei ţevi sau al unui furtun.

Pentru ca verzele să fie mereu scufundate în saramură, deasupra se aşează nişte teascuri peste care se pune o piatră. În funcţie de locul în care este aşezat butoiul în gospodărie, mai cald ori mai rece, varză murată astfel ajunge la savoarea deplină în aproximativ o lună.

Varza pusă la murat de Sfântul Dumitru trebuie păstrată în saramură şi deasupra se pune o greutate (de obicei o piatră).