Dacă prostituatele se pot alege doar cu amenzi simbolice pentru practicarea „meseriei”, şuţii identificaţi sunt expulzaţi sau fac ani grei de puşcărie.

Fără a avea la activ delicte grave sau realizate cu violenţă, românii au reuşit să îşi atragă sintagma „au speriat Parisul!”. Şi asta, deoarece francezul de rând este mai puţin impresionat când vede la ştiri că, de exemplu, un bijutier a fost împuşcat în cap şi i-a fost devalizat magazinul decât atunci când vecinul, copilul, prietenii îi spun că le-a dispărut celularul sau portofelul din buzunar. Sau când e agasat în metrou de „petit gitane”, care nu se lasă până nu primeşte un euro. Sau când îi dispar lucrurile din fier, din curte. Pentru toate acestea, francezul ştie că de vină sunt romii veniţi din România.

Statisticile Prefecturii Parisului arată că, numai în acest an, au fost găsiţi şi identificaţi circa 400 de cetăţeni români, în marea lor majoritate romi, care au comis delicte pe teritoriul Parisului. Cei mai mulţi sunt însă minori, faţă de care legea franceză este extrem de îngăduitoare şi, în scurt timp, sunt înapoi în stradă, la vechea îndeletnicire. Este nevoie ca infracţiunea să fie deosebit de gravă şi ca făptaşul să se apropie de vârsta majoratului pentru ca judecătorii să-l plaseze într-o casă de corecţie.

Metoda „ia zi, nene”

Una dintre principalele infracţiuni comise de români în Franţa, şi în special la Paris, este furtul de la ATM. Denumite DAB (distributeur automatique de billets), maşinăriile care dau bani atrag în egală măsură şi turiştii şi infractorii. Deoarece francezii scot sume mai mici, turiştii sunt vizaţi în special de hoţi.

Cea mai simplă metodă, dar şi cea mai eficientă, pare a fi cea a distragerii atenţiei. De fapt, atunci când turistul a format PIN-ul şi aşteaptă să primească banii, doi trei complici năvălesc peste el, cu o hartă în mână, cerândui să-i ghideze către o anume adresă. De regulă se referă la un reper extrem de cunoscut, pentru ca turistul să şi piardă câteva secunde explicândule că Tour Eiffel, de exemplu, se găseşte la trei minute distanţă de mers pe jos. În acest timp, banii sunt luaţi din DAB de un alt complice, de obicei minor, care se face nevăzut. Abia când i se ia harta de sub nas, turistul îşi dă seama că a fost nu numai binevoitor, ci şi fraier…

În ceea ce priveşte sumele vehiculate prin astfel de metode, există un întreg folclor. Cert este însă că, surse din cadrul Poliţiei Judiciare mi-au confirmat faptul că există o româncă, expertă în „Ia zi, nene”, care face şi 1.500 de euro pe zi!

A doua infracţiune din punct de vedere al frecvenţei şi a sumelor de bani ce se pot aduna este „Portable”. Adică telefonul celular. Şi aici, românii deţin un fel monopol în Paris, fiind consideraţi cei mai rapizi şi „eficienţi” hoţi de telefoane. În plasa lor cad, de această dată, atât turiştii străini cât şi parizienii, ceea ce face ca numărul plângerilor depuse la Poliţie, în fiecare lună, să depăşească binişor o mie. Şi nu toţi cei prădaţi merg la Poliţie. Telefonul preferat de hoţi este, de departe, iPhonul. Invenţia lui Steve Jobs are avantajul că se vinde extrem de repede, samsarii oferind, la prima mână, între 200 şi 250 de euro pentru un telefon furat.

În afară de locurile aglomerate, cum sunt magazinele şi mijloacele de transport în comun, restaurantele sunt locul unde se fură cel mai uşor. Aici nici nu e nevoie de distragerea atenţiei, consumatorii, şi în special turiştii aflaţi în oraşul din care se spune că nu poţi pleca fără să te îndrăgosteşti, sunt cu ochii mai ales pe decolteul sau fundul ospătăriţei decât pe telefonul lăsat, cu nonşalanţă, pe masă. E suficientă o trecere de câteva secunde şi turistul poate să spună adio „porteur”-ului lăsat nesupravegeat.

Sârbii ne „umilesc”

„Atenţie la hoţii de buzunare”, este anunţul pe care îl auzi, din două în două minute, în orice staţie de metrou. Şi este firesc să fii atenţionat din moment ce furturile din genţi, poşete şi buzunare au luat o amploare nemaîntâlnită în ultimul timp. Cu „mândrie patriotică” putem spune că, măcar în acest domeniu, românii nu sunt pe primul loc, statisticile neoficiale plasându-i pe sârbi în fruntea celor iuţi de mână în mijloacele de transport. Conform datelor furnizate, zilnic au loc 250-300 de astfel de furturi, valoarea totală a prejudiciului ridicânduse la sume nebănuite.

Cum cerşesc francezii

De regulă, cei trimişi la furat sunt copiii, aceştia neriscând decât o urecheală şi un drum până la Comisariat în caz că sunt prinşi. Dar, de multe ori, de frica violenţei, păgubiţii renunţă să ia atitudine chiar dacă îi prind în flagrant. Astfel că sarcina prinderii acestor hoţi cade pe agenţii în civil. Cum tot în sarcina lor cade şi prinderea capilor reţelelor de cerşetori, ştiut fiind că în Franţa doar cei care beneficiază de pe urma lor sunt consideraţi infractori. Cât priveşte românii, aceştia se disting fie prin vârsta fragedă, fie prin câinele cu care cerşesc în metrou sau la suprafaţă. Cerşetorii francezi – există şi din aceştia - preferă să spună direct că au nevoie de bani pentru măcar o masă pe zi şi un pahar de băutură. Şi, culmea, e că ţine!

Romii fură din genţi, românii cerşesc cu căţelul, iar francezii îţi cer direct bani pentru mâncare şi băutură. 300 de furturi pe zi se înregistrează în mijloacele de transpot în comun din Paris

„Alba neagra” la porţile Parisului

Dacă s-ar înfiinţa un partid al credulilor, cred că ar putea conduce lumea! E primul gând când vezi, pe aproape toate meridianele pământului, cunoscuta escrocherie „alba-neagra”. Nici Parisul nu face excepţie. Plasată la intrarea de Nord a oraşului, în zona St-Ouen de Clignancourt, Marché aux Puces (n.r.- Piaţa Puricilor) este talciocul cel mai cunoscut şi întins din capitala Franţei. Aici, între intrare şi staţia de metrou, printre zecile de vânzători ambulanţi de „fake”-uri îşi are loc şi taraba lui Gicu, un rom îndesat şi iute de mână, care profită din plin de prostia şi neatenţia celorlalţi. Timp de 4-5 ore pe zi învârte cercurile din cauciuc pe o cutie de carton. O face cu dexteritate…. Sursa: evz.ro