In toata harmalaia isterica si irelevanta din societatea romaneasca, Cristian Preda lanseaza o tema cu adevarat interesanta, in contextul proiectului de modificare a Constitutiei: ar trebui ca varsta minima de la care se poate vota sa fie 16 ani si nu 18 ani ca acum.

Europaramentarul da ca exemplu Austria, unde tinerii de la 16 ani inca din 2007, dar si Germania, unde mai multe landuri au coborat varsta de vot la municipale.

"Daca se poate munci de la 16 ani, de ce sa nu se poata si vota de la aceeasi varsta?", se intreaba Cristian Preda pe blogul sau si recomanda elaborarea unor studii care sa releve de la ce varsta isi asuma tinerii o conditie politica.

Indiferent de rezultatul acestor studii, scaderea varstei minime necesare pentru a vota mi se pare in acest moment o sabie cu doua taisuri. De ce indiferent? Pentru ca nu stiu ce acuratete ar putea avea aceste studii intr-o societate imbibata de politica pana la isterie.

Cei care au copii mici au avut, probabil, surpriza sa constate ca pustii se intorc acasa bine indoctrinati nu de invatatoare sau educatoare, ci, culmea de proprii colegi. In campania prezidentiala trecuta am auzit copii de gradinita care scandau "Jos Basescu!" sau "Jos Geoana!", recitau poezioare electorale, unele chiar cu tenta vulgara, pe care colegii lor le auizisera acasa si le impartasisera ca pe mari mostre de intelepciune. Am auzit bone care inventasera povesti cu personaje politice pentru copiii aflatii in grija lor si, credeti-ma, nu exagerez catusi de putin.

Ca sa nu mai vorbim despre scoaterea copiilor pe la mitinguri, dar si despre campania pe care unele autoritati locale si-o fac sistematic prin scoli si gradinite. Andrei Chiliman este un campion al acestor actiuni de indoctrinare politica precoce a copiilor din sectorul 1 al Capitalei. Asadar am putea avea surpriza sa constatam ca asumarea conditiei politice este extrem de timpurie. Asta nu inseamna insa si o maturitate politica necesara votului. Este la fel de adevarat ca electoratul peste 18 ani care-si vinde votul pe o punga de faina si o sticla de ulei dovedeste cel putin la fel de multa imaturitate.

De ce tinerii de 16 ani din Romania ar fi mai putin apti sa voteze decat cei austrieci, de exemplu? In primul rand din cauza sistemului de educatie deficitar din Romania. Cand mai mult de jumatate dintre elevii romani sunt analfabeti functional, cand testele PISA plaseaza elevii romani pe ultimele locuri in Europa, ma refer la marea masa nu la cele cateva elite, pe ce sa se bazeze un vot lucid si bine cumpanit? Oare scaderea varstei minime de vot nu ar face in aceste conditii decat sa sporeasca masa de manevra, mituibila si manipulabila, relativ lipsita de discernamant si numai buna de folosit pentru ascensiunea demagogilor si populistilor "cool", care ar promite mai stiu eu ce dracii pe placul electoratului inca minor.

In urma cu ceva vreme auzeam un tanar, cam de 16-17 ani, cazut in admiratia lui Adrian Nastase nu pentru una dintre calitatile liderului PSD, ci pentru ca, era el convins, a fost baiat destept si a asigurat bunastarea familiei sale. Si daca ar fi folosit pentru asta mijloace necinstite?, l-am intrebat. Nu conteaza, important e ca o duc bine!, mi-a raspuns adolescentul, de familie buna, copil de intelectuali, care nu a dus niciodata lipsa de nimic, dar isi dispretuia tatal ca a fost atat de fraier incat sa munceasca mult pentru un rezultat slabut in comparatie cu al idolului sau politic.

Tinerii romani nu sunt educati la scoala si, de multe ori, nici in familie, in spiritul valorilor fundamentale, nu capata un sistem corect de gandire, de evaluare, nu sunt crescuti in respectul pentru munca si cinste. Dimpotriva, as zice, societatea romaneasca a ajuns sa dispretuiasca aceste valori rezervate fraierilor. Si cat timp va fi asa, nu cred ca scaderea varstei minime de vot ar fi o buna solutie. De ce se poate munci si nu s-ar putea vota la 16 ani? Pentru ca votul, spre deosebire de munca, nu are doar consecinte individuale.

Exista insa si un alt tais. In acest moment, majoritatea electoratului activ este alcatuita din pensionari. Este vorba despre o consecinta a dezinteresului tot mai accentuat pentru politica al populatiei tinere, dar si a structurii demografice tot mai problematice a Romaniei. Asadar pensionarii transeaza viitorul acestei tari si o fac, dupa cum este si firesc, dupa puterea lor de intelegere si in functie de interesele lor. In aceste conditii o infunzie de tineret, inca entuziast in privinta votului si dornic sa se exprime, ar fi, poate, necesara in procesul electoral, pentru a mai echilibra balanta. Caci nici pensionarii nu dovedesc cel mai adesea,dupa cum spuneam, prea multa maturitate politica.

Argumentele pro sau contra pe care, sunt convins, nu le-am epuizat, ar trebui foarte bine analizate, eventual intr-o autentica dezbatere publica, pentru ca implicarea tinerilor in decizia politica ar trebui sa fie una dintre preocuparile esentiale pentru un sistem politic si democratic aflat in mare suferinta.