Din fericire majoritatea dintre noi nu ne confruntam cu situatii care ne pun viata in pericol prea des. Cu toate acestea, avem parte in continuare de stres, care poate deveni cronic din cauza unei situatii care se prelungeste sau a stilului de viata. Raspunsul organismului la stres este util numai pe termen scurt. Din acest motiv nu este foarte folositor in prezent, cand factorii perturbatori pot aparea la fiecare pas.

In momentul in care productia de hormoni ai stresului este mereu la un nivel ridicat sau daca nivelul lor creste de la o varsta frageda pot aparea efectele negative. In locul amenintarilor fizice, majoritatea dintre noi avem parte de stres psihosocial, care declanseaza un raspuns identic al organismului, dar cel mai adesea nu poate fi complet rezolvat.

De exemplu, stresul de la locul de munca, manifestat prin sentimentul ca nu esti apreciat sau ca muncesti mult prea mult fata de ceilalti colegi, poate fi perceput ca o amenintare care va activa reactia organismului.

In aceste situatii va creste ritmul batailor inimii si se va reactiva sistemul imunitar, dar aceste reactii nu vor contribui deloc la rezolvarea situatiei. Productia de hormoni ai stresului se va prelungi, iar nivelul lor va creste constant. Pot afecta receptorii de la nivelul diferitelor organe, avand efecte profunde asupra functiilor lor, precum si la nivel psihologic.

Nivelurile ridicate ale hormonilor stresului sunt extrem de riscante la varste fragede, cand mecanismul de reglare a emotiilor de la nivelul creierului si al sistemului nervos central sunt in curs de dezvoltare. Expunerea timpurie la stres poate modifica dezvoltarea anumitor organe si va avea drept consecinta o sensibilitate mult mai mare la situatiile problematice. De asemenea, stresul mamei din timpul sarcinii poate fi transmis fatului, ceea ce va modifica echilibrul emotional al copilului si starea de sanatate pe termen lung.

O astfel de expunere la stres poate determina un raspuns constant la nivelul organismului, chiar si in absenta unui factor declansator. Consecintele pot fi inflamatiile cronice, hiperactivitatea sistemului imunitar sau chiar suprimarea imunitatii.

Inflamatiile si suprimarea imunitatii sunt imprevizibile si se pot manifesta in orice parte a corpului, cu o varietate de efecte secundare. De exemplu, stresul si inflamatiile pot cauza hipertensiunea arteriala, atacul de cord sau bolile coronariene.

Suprimarea imunitatii va reduce abilitatea organismului de vindecare, iar riscul de infectare a ranilor va creste proportional. Inflamatiile si suprimarea imunitatii pot deteriora inclusiv functiile cognitive. Stresul cronic poate aglomera celulele imune la nivelul creierului, cauzand neuroinflamatii, care vor afecta starea de dispozitie si vor favoriza depresia sau anxietatea. sursa: eva.ro