Hipertensiunea arteriala se bucura in ultima vreme de o atentie deosebita nu doar din partea specialistilor, ci si a publicului larg si a media. Interesul mare care i se acorda se datoreaza atat faptului ca aceasta maladie cronica afecteaza circa un sfert din populatia adulta a tarilor dezvoltate si in curs de dezvoltare (cum este cazul Romaniei), cat si complicatiilor grave pe care le poate provoca daca este ignorata.

Hipertensiunea arteriala e caracterizata prin cresterea constanta a valorilor tensiunii peste 140 cu 90, adica „paisprezece cu noua“. Valorile-limita erau mai mari in urma cu cateva zeci de ani (160 cu 100, ulterior 150 cu 95), dar cercetarile medicale au impus scaderea lor la nivelul actual. Mentionam ca nu exista nici o relatie matematica intre valoarea minima si cea maxima a tensiunii arteriale a unei persoane. Indiferent de varsta, se aplica aceleasi valori-limita, prin urmare, este gresit sa consideram ca batranii pot avea tensiuni mai mari fara ca aceasta sa constituie un risc suplimentar. Exista categorii de persoane, cum sunt diabeticii sau cei care au suferit un accident vascular cerebral, la care tensiunea este bine sa fie mai mica decat 130 cu 80. Valorile optime, ideale ale tensiunii arteriale sunt chiar si mai mici: sub 120 cu 80.

Nu mai este o noutate si aproape toata lumea s-a obisnuit deja cu necesitatea depunerii eforturilor terapeutice sustinute – medicamentoase si nemedicamentoase – pentru incadrarea in aceste valori. Dar care este motivul pentru care tensiunea arteriala trebuie mentinuta sub aceste limite? De vreme ce hipertensiunea arteriala este in cele mai multe cazuri o afectiune asimptomatica si care de obicei nu doare si nu este resimtita in nici un fel de pacient, reamintim ca simptomele care pot insoti hipertensiunea arteriala sunt total nespecifice si frecvent sunt generate, de fapt, de alta cauza decat prezenta hipertensiunii: cefalee, ameteala, lipsa de aer, palpitatii, oboseala, dureri in dreptul pieptului, tulburari ale vazului sau auzului etc.

Necesitatea reducerii tensiunii arteriale sub valorile mentionate mai sus nu este o toana a medicilor. Nu este o masura arbitrara de uniformizare a valorilor tensiunii arteriale in populatie. Nici macar nu urmareste ameliorarea unor simptome pe care le prezinta pacientii – acestea sunt oricum foarte rar prezente. Atunci?

Motivul real pentru care medicii si organizatiile medicale internationale insista ca tensiunea arteriala a populatiei sa se incadreze in limitele prezentate este ca hipertensiunea poate fi cauza unor afectiuni severe: boli cardiace (cardiopatie hipertensiva, hipertrofie cardiaca, insuficienta mitrala sau aortica, insuficienta cardiaca), afectiuni vasculare (cardiopatie ischemica cronica, infarct miocardic, preinfarct, accident vascular cerebral, arteriopatie aterosclerotica periferica, boli ale aortei ori suferinta ischemica a altui organ), afectarea rinichiului mergand pana la insuficienta renala si necesitatea instituirii dializei etc. Hipertensiunea arteriala este unul dintre cei mai importanti factori de risc pentru bolile cardiovasculare – alaturi de diabetul zaharat, cresterea colesterolului, fumat, obezitate, predispozitia ereditara, stres, sedentarism si dieta nesanatoasa (abundenta in grasimi, dulciuri, sare si alcool, fara legume si fructe).

Prevenirea acestor afectiuni grave este temeiul pentru care in lume sunt investite anual sume enorme pentru educatia intregii populatii in vederea prevenirii hipertensiunii arteriale si tratamentul indivizilor afectati de aceasta boala, este motivul supunerii pacientilor hipertensivi la regimuri dietetice severe si la tratament continuu pe termen nelimitat; este si una dintre motivatiile existentei prezentei rubrici permanente dedicate bolilor cardiovasculare.