Ateroscleroza sta la baza celor mai multe decese produse în tarile dezvoltate economic sau în curs de dezvoltare, prin bolile cardiovasculare pe care la produce. Ateroscleroza nu afecteaza exclusiv arterele inimii, ci si vasele de sange ale creierului, picioarelor, intestinelor, rinichilor, ochilor sau altor organe.

Cardiopatia ischemica este cauzata de dezechilibrarea balantei dintre necesitatea si disponibilul de oxigen la nivelul muschiului cardiac. Cauza cea mai frecventa a acesteia o reprezinta ateroscleroza, adica îngustarea arterelor responsabile de aducerea sangelui oxigenat la inima, prin depunerea colesterolului pe peretii lor sub forma unor placi, numite ateroame.

Factorii care favorizeaza aparitia si agravarea aterosclerozei sunt fumatul, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, cresterea colesterolului, predispozitia ereditara, obezitatea, sedentarismul, dieta nesanatoasa sau abuzul de alcool (nu si consumul moderat de alcool). Asupra celor mai multi dintre acesti factori de risc putem si trebuie sa intervenim pentru a reduce riscul aparitiei cardiopatiei ischemice.

Durerea cauzata de cardiopatia ischemica este situata în centrul pieptului (nu în partea stanga!) si are o suprafata de proiectie mai mare, fiind în mod tipic aratata de pacient cu toata palma, si nu cu un deget. Ea seamana cu o apasare, presiune, strangere, greutate, mai rar arsura, niciodata întepatura sau junghi. Durerea apare la efort sau în conditii de stres psihic, dureaza pana la zece minute (de obicei, 3-5 minute) si se amelioreaza la repaus sau administrarea de nitroglicerina.

Tendinta pacientilor la autodiagnosticarea acestei boli, coroborata cu abordarea superficiala a simptomatologiei de catre medici, cu teama acestora de a nu gresi prin omisiune si cu penuria unor tehnici moderne de diagnostic, duce la supradiagnosticarea cardiopatiei ischemice si la tratamentul inutil al multor persoane. Pentru a evita aceasta situatie, este necesar un demers diagnostic riguros, bazat pe o discutie atenta si amanuntita cu pacientul, pe examinarea completa a acestuia si, nu în ultimul rand, pe investigatii imagistice si de laborator adecvate.

Examinarea unei singure electrocardiograme este rareori suficienta pentru a pune sau exclude diagnosticul de cardiopatie ischemica, mai ales pentru ca între crizele de angina traseul electrocardiografic poate fi absolut normal. Un diagnostic corect presupune compararea mai multor electrocardiograme, dintre care în mod ideal una în timpul durerii, si integrarea informatiilor electrocardiografice cu simptomatologia clinica si rezultatele altor investigatii paraclinice.

Desi în prezent simptomatologia si prognosticul bolii pot fi ameliorate prin masuri terapeutice nemedicamentoase, farmacologice, interventionale sau chirurgicale, nici una dintre aceste metode nu duce la vindecarea cardiopatiei ischemice – pacientii raman bolnavi cronic pentru toata viata si deci necesita continuarea pe termen nelimitat a masurilor generale prescrise si a tratamentului medicamentos, chiar si dupa angioplastie sau chirurgie coronariana.

Evolutia cardiopatiei ischemice este extrem de variabila, supravietuirea putand atinge uneori mai multe zeci de ani. Principalii factori care influenteaza evolutia acestei afectiuni sunt: contractilitatea inimii, capacitatea de efort a persoanei afectate, numarul arterelor inimii afectate de ateroscleroza, coexistenta altor boli cardiace sau necardiace grave, si nu în ultimul rand masurile terapeutice medicamentoase si nemedicamentoase adoptate de pacient.