Busuiocul se recomanda în tulburarile gastrointestinale si ale cailor respiratorii, dar nu numai. În Franta si Italia, mai ales, busuiocul este adaugat în diferite preparate culinare.

Busuiocul este o planta putin studiata din punct de vedere farmacologic, potrivit „Ghidului plantelor medicinale si aromatice“, coordonat de farmacologul dr. Ovidiu Bojor. Uleiul esential are o actiune antidepresiva si antispastica, digestiva si expectoranta, fiind indicat în tulburari gastrointestinale si ale cailor respiratorii.

Uleiul volatil obtinut prin antrenarea cu vapori de apa are numeroase recomandari terapeutice: extern, ca insectifug si calmant al întepaturilor de insecte si sub forma de aerosoli, în bronsite, tuse si sinuzite. Totodata, este un stimulant al sistemului imunitar fiind recomandat în guturai, gripa, boli infectioase si ale sistemului nervos. Se recomanda pentru combaterea anxietatii, în depresii, oboseala si insomnii.

Sub forma de infuzie, planta se prepara dintr-o lingura de frunze si flori la o cana cu apa. Se bea cate o cana dupa mesele principale. Uleiul volatil se utilizeaza sub forma de inhalatii, frectii, unguente. Intern, uleiul volatil se foloseste foarte diluat – 10 picaturi la 100 de grame de ulei comestibil – din care se ia cate o lingurita dupa mesele principale. În cantitati mari, uleiul este un iritant al pielii.

Fie ca il culegeti din ghivece, fie din gradina, busuiocul va va multumi daca rupeti numai frunzele tinere. In felul acesta, planta traieste mai mult, iar frunzele vor creste ulterior si mai mari. Nu uitati, proaspat, busuiocul este maestrul incontestabil al ierburilor aromate! Daca doriti ca busuiocul sa-si pastreze aroma, culegeti-l inainte de a inflori.