Daca esti parinte, cu siguranta ai ajuns la momentele de maxim stres, cand copiii au apasat toate butoanele posibile, nervii tai sunt intinsi si te trezesti tipand cat te tin plamanii. Apoi te simti secatuit, suparat, frustrat, vinovat ca iar ai tipat la copilul tau, desi ti-ai promis de sute de ori ca nu vei mai face asta.

Va prezentam un scurt ghid de comunicare eficienta, elaborat de Janet Lehman, cofondatoarea site-ului EmpoweringParents.com.

De ce tipa parintii la copii
Cei mai multi parinti tipa la copiii lor in momentul in care sunt foarte frustrati. Fix in acel moment isi pierd controlul si cred ca nu mai exista alta optiune. Cu alte cuvinte, nu te gandesti ce faci, ci doar reactionezi la stimuli. In plus, sunt situatii cand parintele nu raspunde fix la comportamentul copilului din acel moment, ci isi aduce aminte de toate incidentele anterioare. Iar rabufnirea este cu atat mai mare.
Este adevarat, nimeni nu este perfect si, oricat de vinovat te-ai simti ca iarasi ai tipat, poti invata din greseli. Faptul ca mai tipi din cand in cand la copilul tau nu te transforma intr-un parinte rau.

Tema pentru parinti

Avem urmatorul scenariu, o poveste de viata reala, expusa chiar de Janet Lehman: “Munceam mult, veneam acasa tarziu si imi gaseam fiul adolescent mancand pe canapea, cu picioarele pe masa, cu dezordine in toata casa si, mai ales, nu avea temele facute. Mie imi place sa tin lucrurile in ordine, iar cand vedeam cata murdarie era in casa incepeam sa tip. Ma enerva la culme. Veneam obosita, infometata si gaseam casa vraiste. Evident, tipam. Dupa cateva episoade de acest gen, nimic nu s-a schimbat. Atunci am simtit ca trebuie sa raspund altfel acestor situatii, caci tipatul nu avea niciun efect. In primul rand, dupa ce terminam munca de la birou imi luam un timp doar pentru mine, pentru ca mi-am dat seama ca oboseala de la job imi intindea nervii la maximum. In acest timp obisnuiam sa-mi revizuiesc comportamentele. De asemenea, dupa episoadele de furie, aveam grija sa-mi cer iertare fiului pentru comportamentul meu. Asta inseamna asumarea actiunilor si invatarea din greselile facute. Apoi aveam grija ca fiul meu sa suporte consecintele propriilor actiuni. Sa isi faca temele dupa ce vine de la scoala si pastrarea curateniei erau indatoririle sale, iar daca nu reusea sa faca acest lucru suporta consecintele. Telul meu era sa raman cat se poate de calma pentru a-i putea controla si corecta comportamentul.

„Isterie” cronica

Tipatul este o arma cu doua taisuri. Daca obisnuiesti sa tipi foarte des la copilul tau, afla ca ii dai acestuia putere, insa in sensul negativ. Ii transmite mesajul ca nu tu mai detii controlul, iar daca tu nu mai detii controlul inseamna ca el trebuie sa devina sef. Problema este ca cei mici nu se simt in siguranta cand simte ca parintele isi pierde controlul. In al doilea rand, tipand mai tot timpul, copilul invata ca este ceva ce se face in mod curent, ca atunci cand simti ca esti coplesit, poti tipa ca sa-ti faci dreptate. Tipatul, indiferent de situatie, nu face problemele sa dispara. Dimpotriva, le inrautateste. Copilul nu-si schimba comportamentul, vor tipa si ei la randul lor, vei tipa si tu, iar totul se va transforma intr-o “isterie” cronica.

Ce sa faci ca sa nu mai tipi

Daca te afli in aceasta situatie nu-ti inchipui ca vei reusi sa te opresti din tipat cat ai bate din palme. E nevoie de ceva timp ca sa inveti sa te schimbi si sa comunici eficient. Atunci cand incepi sa tipi, aminteste-ti ca te poti opri in orice clipa. Indiferent despre ce este vorba in disputa, te opresti, iei o pauza de zece minute, respiri adanc si poti chiar parasi locul respectiv. “Nu trebuie sa participi la orice cearta esti invitat”, spune Janet Lehman.

Paraseste locul faptei: indepartarea de “fierbinteala” disputei ajuta atat parintii, cat si copiii. Dupa ce lucrurile se linistesc poti discuta cu calm despre comportamentul copiilor si poti seta consecintele.
Asteapta 10 minute sau 24 de ore: unele lucruri nu sunt chiar atat de urgente, mai ales ca, de mule ori, tipam in situatii de o insemnatate chiar minora. Par urgente pentru ca scot la suprafata frustrari acumulate in timp.

„Decupleaza-te”: o metoda simpla este sa numeri pana la 10. Sau poti sa iesi din camera, sau sa faci orice altceva astfel incat sa te “decuplezi” de situatia tensionata care te forteaza sa tipi. Cu exceptia situatiei in care copilul iti fuge din mana intr-o strada superaglomerata.
Da-ti timp: dupa ce vii de la serviciu, acorda-ti un moment de ragaz. O mica pauza in care sa-ti aduni gandurile, sa faci un dus, poate, orice alta activitate care te deconecteaza de problemele de la serviciu. Apoi poti veni in camera sa vorbesti cu copiii. S-ar putea ca cei mici sa nu-ti acorde cele minimum 10 minute, insa cu timpul se vor obisnui, daca te tii de program.

Gaseste-ti punctele slabe si pregateste-te mental: daca stii ce anume te face sa-ti pierzi cumpatul, in drum spre casa iti poti construi scenarii despre cum sa reactionezi “in caz ca…”. “Daca face x, NU voi tipa, imi voi pastra cumpatul si ma voi ocupa de comportamentul lui”.

Cere ajutorul: in cazul in care nu reusesti sa faci fata de unul singur acestor probleme, si nu reusesti sa te controlezi, cere ajutor. Vorbeste cu partenerul de viata, cu prieteni, cu rude. Nu trebuie sa te simti rusinat. Nu esti nici primul, nici ultimul parinte care se confrunta cu astfel de situatii. Daca nici aceste lucruri nu-ti fac bine, atunci cere ajutor specializat.

Nu e usor sa fii parinte, mai ales in vremurile stresante pe care le traim. In plus tipatul este pe “pilot automat”. Este singurul raspuns pe care il avem la indemana, mai ales ca l-am invatat foarte bine de la parintii nostri. Au facut si ei tot ce au putut si cum s-au priceput, iar acum este timpul sa facem si noi la fel si sa invatam si alte instrumente cu care putem lucra in modelarea comportamentului copiilor nostri.

Tu cum te stapanesti sa nu tipi la copilul tau? Sursa: sfatulparintilor.ro