Imaginați-vă o școală. Mare! :) Se sună de pauză, elevii ies pe holuri și... se opresc brusc. În fața lor, indiferent că învață la etajul II, la etajul I sau la parter, au răsărit grupuri statuare un pic altfel. Sunt copii de 9 ani, care nu aleargă, nu râd, nu vorbesc. Înmărmuriți într-un stop-cadru, oferă explicații doar prin intermediul unui afiș, însoțit de o invitație:

Da, azi sunt supererou! E ceva supernormal.
Atitudine, costumul – care nu-i unul banal,
Și-am ajuns, cu zâmbet larg, gata pregătit de școală.
Sigur că învăț și azi, dar lecția-i... nonformală!

Vezi bine că sunt cuminte: nu mă mișc și nu vorbesc.
Sunt (încerc să fiu) statuie, dar în scris te lămuresc:
Aș putea, doar pentru tine, să fac o mișcare
Sau, pentru cuvântul magic, să răspund la o-ntrebare.

Accepți provocarea? Mergi  în clasă și caută cuvântul magic! Spune-i-l  la ureche, în mare taină, statuii vii pe care o preferi. Dacă ai găsit cuvântul corect, statuia va face o mișcare sau îți va oferi răspuns la o întrebare. Atenție! Întrebarea trebuie să aibă legătură cu eroul/personajul pe care îl întruchipează statuia aleasă!

Distracție plăcută!

Cele de mai sus au însoțit „statuile” clasei a III-a C, costumate în concordanță cu tema clasei.
Ziua Educației Nonformale a fost prilej de bucurie și anul trecut, însă de această dată, activitatea aleasă a avut un „lipici” deosebit. Nu atât de speriați de idee pe cât aș fi crezut, micii școlari au văzut, dimpotrivă, marea provocare: complet nemișcați?! Statui? Da, sigur că putem!

Zis și făcut! Ușor adaptată din motive lesne de înțeles (vremea neprietenoasă fiind doar unul dintre ele), activitatea a avut un succes extraordinar. Reprezentațiile din pauze – când toți elevii școlii, alături de cadrele didactice, au putut admira un exercițiu neașteptat de voință – au fost urmate de discuții care au pătruns în cotloane sufletești altfel bine ascunse și greu accesibile: care sunt fobiile care mai târziu se pot transforma în adevărate piedici, cum le putem depăși, ce înseamnă lupta cu tine însuți,ce este tăria de caracter, ce e stăpânirea de sine și ce reprezintă, de fapt, curajul.

Cu fruntea sus, ajutați de costumele alese și împrumutând din calitățile personajelor întruchipate, copiii timiziau reușit să iasă din carapace, în vreme ce copiii energici, deseori greu de oprit, s-au transformat în adevărate monumente ale tăcerii.Bineînțeles că au existat și momente dificile, dar am învățat că nu trebuie să renunțăm la ce ne propunem doar pentru că unele lucruri se încăpățânează să nu urmeze planul pus la punct cu minuțiozitate. Ne adaptămși mergem mai departe – un bun slogan pentru viață, învățat la timpul potrivit.

A fost o zi grea, pentru că lecțiile de viață se învață prin experiențe nu întotdeauna pe placul nostru. A fost o zi plăcută, cu geanta lăsată, cuminte, lângă bancă. A fost o zi extraordinară, pentru că am descoperit cât de inteligenți, cuminți (!) și frumoși suntem... prof. Simona Acsente Școala Gimnazială Nr. 11 Botoșani